Etica tărâmului fermecat
[…]Însă eu mă ocup aici de etica şi de filozofia care se nasc când eşti hrănit cu basme. De-ar fi să le descriu în detaliu, aş putea menţiona numeroase principii nobile şi sănătoase care se desprind din ele. Avem lecţia cavalerească din Croitoraşul cel viteaz: uriaşii trebuie omorâţi pentru că sunt uriaşi. Este vorba despre răzvrătirea bărbătească împotriva orgoliului ca atare. Căci rebelul este un personaj mai vechi decât toate regatele, iar iacobinul are o tradiţie mai veche decât iacobiţii . Există lecţia Cenuşăresei, aceeaşi cu cea din Magnificat – exaltavit humiles. Mai este excelenta lecţie din Frumoasa şi bestia, şi anume că un lucru trebuie să fie iubit înainte de a deveni demn de iubire. Există teribila alegorie a Frumoasei din Pădurea Adormită, care ne relatează cum fiinţa umană a fost binecuvântată cu toate darurile la naştere, dar a fost blestemată să moară; cum şi moartea însăşi s-ar lăsa, poate, îmblânzită, devenind somn. Nu mă preocupă totuşi aici în mod special niciunul din edictele date pe tărâmul fermecat, ci întregul spirit al legii sale, pe care am învăţat-o înainte să vorbesc şi pe care o voi ţine minte şi când nu voi mai putea scrie. Mă preocupă un anumit mod de a privi viaţa, creat în mine de basme, dar care de atunci încoace a fost prea puţin ratificat de realitate. […]
În basm o fericire de neînţeles atârnă de o condiţie de neînţeles. O cutie se deschide şi toate relele zboară afară. Un cuvânt este uitat şi oraşele pier. O lampă este aprinsă şi iubirea îşi ia zborul. O floare este culeasă şi nişte oameni trebuie să plătească cu viaţa. Un măr este mâncat şi speranţa în Dumnezeu dispare.
Acesta este tonul basmelor şi nu e nicidecum vorba despre lipsă de lege sau de libertate, chiar dacă oamenii care trăiesc sub o meschină tiranie modernă l-ar putea lua prin comparaţie, drept libertate. Cei proaspăt ieşiţi din închisoarea Portland ar putea crede că Fleet Street este un loc liber. Dar la o privire mai atentă se vădeşte că atât zânele, cât şi ziariştii sunt sclavii datoriei. Zânele cele bune par a fi cel puţin la fel de severe precum celelalte oblăduitoare. Cenşăreasa a primit o tăsură din ţara minunilor şi un vizitiu venit din văzduh, însă a primit şi porunca – ce ar fi putut proveni din suburbia Brixton – că trebuie să se întoarcă acasă înainte de ora douăsprezece. În plus, are un condur de sticlă şi nu poate fi o coincidenţă că sticla este o substanţă atât de răspândită în folclor. Cutare prinţesă trăieşte într-un castel de sticlă, cutare pe un deal făcut tot din sticlă; o altă prinţesă vede toate lucrurile în oglindă. Toate pot trăi în case de sticlă atâta timp cât nu aruncă cu pietre. Căci această lucire pală a sticlei întâlnită pretutindeni este expresia faptului că fericirea este strălucitoare, dar fragil, la fel ca materia pe care fata în casă sau pisica o sparg cel mai adesea. Iar acest simţământ al basmului m-a pătruns şi pe mine şi a devenit simţământul meu personal faţă de lumea întreagă. Am simţit şi mai simt că viaţa însăşi este strălucitoare ca diamantul, dar fragilă ca sticla. Iar atunci cînd cerurile au fost asemuite cu un măreţ cleştar, îmi aduc aminte că m-am cutremurat. M-am temut ca Dumnezeu să nu lase din mână cosmosul ca să se facă ţăndări. Aduceţi-vă însă aminte că a fi fragil nu este totuna cu a fi perisabil. Loviţi un pahar şi nu va rezista o singură clipă; aveţi grijă să nu-l loviţi, nimic mai mult şi va rezista o mie de ani. Tot astfel era, din câte mi se părea mie, şi bucuria oamenilor, în ţara minunilor sau pe pământ. Fericirea depindea de condiţia de a nu face un lucru pe care l-ai putea face oricând şi despre care, foarte adesea, nu ţi-e limpede de ce nu l-ai face. Punctul-cheie aici este că mie acest lucru nu mi se părea nedrept. Dacă cel de-al treilea fecior al morarului i-ar cere zânei: „Explică-mi de ce nu trebuie să stau cu capul în jos în palatul zânelor”, zâna i-ar putea răspunde pe bună dreptate: „Ei bine, dacă-i vorba pe-aşa, explică-mi ce este cu palatul zânelor.”[…]
pp. 59, 67,68
G. K. Chesterton – Ortodoxia. O filozofie personală
Editura Humanitas Bucureşti 2008
boabe de cafea 